Nu e vinea mea pentru greselile si faptele altora. Eu le stiu pe ale mele si le-am clasificat, apoi m-am spovedit. Că in spovedania mea au ajuns si numele altora, aici da, este problema mea. Insa vreau sa stiti ca poate nu meritau, ca vroiau sa se ascunda. Pacat ca in nebunia mea nu m-am gandit la asta. S-au m-am gandit prea mult si am ajuns sa fiu indiferent fata de numele alea universale.
Incerc pe zi ce trece sa inteleg de ce ii freacă pe unii grija de ce am facut sau fac eu? Am inteles familia, parintii mei, pentru ca sunt copilul lor. Dar ceilalti?
Azi mi s-a spus sa am grija la puterea aceasta care ma va corupe iar intr-un final voi pierde orice urma de respect. Inca nu stiu daca acea persoana are putin habar fata de cati oameni am eu respect. Sa fim seriosi! Am urmat sfatul lui Steinhardt de-a sfida pe orice rau voitor de-al meu – el fiind calugar.
Mai trece o zi si astept sa vad noi reactii din jurul meu. Da, pot sa spun ca am cateva zile de glorie si faima asa cum au fost numite. Ca mi s-a pus eticheta de vedeta si mi-a fost data jos cea de misogin. Eu ce pot sa fac mai mult decat sa-mi continui drumul fara limite pe care l-am ales si sa continui sa fiu eu?
„Exista un singur debut fertil in viata; experienta huliganica. Sa nu respecti nimic, sa nu crezi decat in tine, in tineretea ta, in biologia ta daca vrei… Cine nu debuteaza asa, fata de el insusi sau fata de lume – nu va crea nimic, va ramane sterp, timorat, coplesit de adevaruri. Sa poti uita adevarurile, sa ai atata viata in tine incat adevarurile sa nu te poata patrunde, nici intimida – iata vocatia de huligan…”
din Huliganii de Mircea Eliade